Hello! Dimineata!!! February 12, 2008

 

Cand am inceput sa scriu, aveam in minte doar titlul postului . Si cand inca scriu, nu e dimineata . E cam 5.40 spre finalul programului. Incepe sa se arate primavara, chiar daca timid, si intotdeauna m-am simtit mult mai “usor” si liber cand simt in aer mirosul aerului cald… Pamant proaspat dezghetat, fum de la casele din jur, miscare in curti, catei trubaduri pe strazile Halei Traian.

Si mereu in minte si sub limba simt cafeaua cu amaretto pe care din cand in cand o savurez in drum spre work. Si mai vine si Valentines Day. Si 1 martie si 8 martie cad intr-o sambata!!!! Multe, multe se intampla. Mi-am luat bilet la Viena sa mai revad orasul peste un weekend din aprilie, caut un teren de cumparat in Bran, ma uit dupa mobila de living, am inceput sa ma joc pe laptop conectat direct la plasma, simt cum sangele mi s-a pus in miscare dupa ce frigul…. si altele…….. l-au inghetat. Saracutzul. Era sa mor. Dar it’s not the time yet.

pe primavara si pe curand.

v.

impreuna din nou February 1, 2008

 

Ora 01… geamurile aburite ale balconului de la etajul 7… Pe fundal se aude Passion … si gandul imi zboara departe. La albastru, la luna, speranta, la tine… oriunde sau oricine ai fi. Ies tiptil si descult pe balcon, pasesc pe pervas si incep sa urc rapid spre luna. Sunt un punct mic… in cautarea luminii. A ta.

Ma prind de coltul lunii si ma tin strans. Nu vreau sa ma uit in jos, nu inca. Dar cred ca sunt destul de sus. Vreau doar sa urce cineva la mine, pe o scara. Cu cat e mai sus, cu atat scara e mai mica. Cu cat e mai jos – cred ca e aproape imposibil sa ma atinga cum vreau.

Parbrizele masinilor au inghetat. Le vad de departe, cum lucesc a cristale de gheata. Reflecta si sufletul meu. Par atat de departe, dar totusi sunt atat de aproape. E 1.28 am. Cobor, intru tiptil in casa, ma ascund sub patura galbena si ma ghemuiesc. Passion s-a terminat, dar rasuna undeva – in alt apartament cu lumina vesela.

time will come.

v.

Imi plac femeile care plang… January 25, 2008

 

Stiam asta inca de ceva timp, dar in ultimul perioada am inceput sa apreciez din ce in ce mai mult… Nu e o chestie de misoginism sau de “orgoliu / ego boost”, ci pur si simplu imi plac lacrimile sincere. Ma atrage si ma sensibilizeaza o femeie care plange pentru o cauza, pentru cineva / ceva. Si nu o consider slaba – ci din contra – f. f. sexy. Si chiar cred ca si femeile puternice plang. Si e al naibii de bine cand plang pentru tine.

wnkd placut si totusi… nu plangeti din orice! 

v.

cele 500 January 22, 2008

 

Ma gandesc sa renunt la Vodafone Cent. Si chiar centu’ ala vechi – de 500 minute . Au trecut cam 6-7 ani de cand il am. Ani plini de aventuri, iubiri, true friends. Ani de liceu, facultate, masterat, serviciu (nu neaparat in ordinea asta ).  De ce cred ca vreau sa renunt? Am inceput sa vrb mai mult in timpul saptamanii, si f. f. putin peste weekend. Nu imi mai ajunge telefonul de serviciu. Culmea, parca am mai putini prieteni ca inainte (dar mai multe “cunostinte”) – si costul imi sare de la vreo 4-5 euro la peste 17/20 . What to do? any advice? Merita sa-mi pastrez centul pentru nice memories si pentru a ramane in clubul exclusivist al celor care in ruptul capului nu renunta la Vodafone Cent (cu toate presiunile vodafone?).

I need opinions. I need minutes. I need…

v.

Ultima noapte de dragoste, prima noapte de “razboi” January 15, 2008

 

Au trecut aproape doi ani de cand urcam fericit treptele agentiei – in cautare de invataminte, noi prieteni si satisfactie. Cred eu ca le-am gasit pe toate, in diferite proportii. Dar ce zic eu, fiecare dintre cele de mai sus trebuie apreciata de asemenea in diferite proportii. Pentru mine, au contat cel mai mult prietenii. Cu ajutorul lor am avut parte si de invataminte si de satisfactie. Si la sfarsitul zilei – oamenii conteaza. Prietenii adevarati, care te ajuta neconditionat.

Proximity, agentia, locul de munca, biroul in care beam o cafea pe zi cu 2 lapte si 2 zahar brun – ramane in spate si la orizont apare, in armura stralucitoare, putin orbitoare (dar nimic de care sa-mi fie frica) – Saatchi & Saatchi. Noi conturi, noi responsabilitati, sper eu mai multe satisfactii, mai multi prieteni. Dar pe cei vechi am sa-i tin mai aproape ca oricand. Caci indiferent de locul de “munca” – tot impreuna vom bea la finalul zilei. Cu povesti noi, cu luminite in ochi si cu inima deschisa.

Am iubit…. acum ma duc la “razboi” dar jur ca voi iubi din nou. I’ll be back – cu impresii proaspete!!!

v.

Romantism brutal December 17, 2007

 

Nu vreau sa scriu de vacanta, nu imi mai place iarna in Bucuresti, nu mai vreau sa aud de concediu.

Vreau sa ma duc la mare…. sa fiu la apus. Sa nu mai fie nimeni pe plaja decat eu (acum ca toti de langa mine au plecat). Sa simt adierea vantului, sa intru in apa si sa inot pe fundul marii la nesfarsit, intr-o liniste profunda. Sa imi simt inima si bratele usoare, sa ma apese presiunea adancului, sa ma zgarie coralii vechi de cand lumea pe burta. Sa ma ranesc, sa simt durerea dar si ca traiesc cu adevarat. Ca asa e viata, plina de pericole dar si de finaluri fericite. Si cand nu mai pot, cand nu mai am suflu si putere, sa ies la suprafata si sa ajung intr-un ochi de apa – stanca, de unde soarele sa mi se para ca o moneda de un euro. Si sa ma dezmierde pe fata sarata, sa ma linisteasca si sa-mi inchide ranile, sa imi aminteasca de “good ol’ days”, sa am deja-vuuri, sa imi dea speranta dar si raspunsuri.

De ce sa fac toate astea? Fiindca pot sa visez – dintr-o cladirea alba in centru, dintr-un birou cu geam mat, uitandu-ma spre tavanul fals - spre mai bine. Pentru toata lumea.

see ya’,

v.

Me on Webmeup – MTV December 6, 2007

Eu intr-un interviu pe MTV – Webmeup - interactive show. Din 30 minute filmate, au ramas doar 9. Nu neaparat cele mai bune, dar e ok! Burtica din imagine s-a adaugat evident post productie, la cererea fanilor

v.

PS: check me doing ”elf stuff” here

Didn’t left! Still here! Comming back soon! Miau! November 30, 2007

Pe vale. La Doftana. November 5, 2007

 

Ca sa mai alung sentimentul de luni – ploua – e frig – ce caut eu aici, va scriu cateva impresii de Duminica – cand am fost intr-o fuga pana la Valea Doftanei – barajul Paltinul. Nu stiu daca ati jucat mult NFS (orice versiune), si mai retineti peisajele de toamna de acolo.

Mergeam cu masina prin curbele nu prea periculoase, cu soseaua nu foarte buna – dar totul imi parea desprins dintr-un joc. De fiecare data cand urmam drumul spre stanga sau dreapta, ca un sarpe sprinten ce-si urmareste prada, prindeam cate un colt de frumusete…. covor de frunze de foioase tarzii, roscate si blonde care se odihneau in asteptarea vietii terne sub omat, razele soarelui sfarsit printre crengile de fag, o atmosfera aparte si o liniste mormantala pe care doar motorul diesel, torcand, o mai anima. Pe partea stanga, ma insotea maiestos lacul, de un verde straveziu. Spun straveziu pentru ca pe cat de frumos si linistit era, pe atat de multe cruci se odihneau in liniste de-a lungul lui.

Si in plus, am avut si sentimentul de deja vu, soimii Patriei, investirea ca pionier, all memories coming back to life… Va recomand sa mergeti, macar o zi…. Pana atunci – atasat – o poza de referinta de acolo.

v.

de luni si de ploaie… October 29, 2007

 

Da. Si iara e luni. Si iara ploua. Si ciudat – iara beau o bere

Am o stare mai ciudata. De sictir. De nepasare. De “cine esti tu sa-mi zici mie ce sa fac”. Dar trece repede. Acum o bere, peste juma’ de ora alta bere. Si tot asa si iar asa si ce-o mai fi… All good things come to an end. Si nu mai e mult pana o sa intorc alta pagina, sa trec la alt capitol. Poate sa fiu propriul meu sef, fara a fi “sluga la altii”, asa cum imi zicea mama  

keep you posted,

v.

PS: mi-am luat iphone. e o jucarie dragutza. dar nu va luati – tine bateria doar o zi

master… of plan October 28, 2007

Saptamanile trecute am fost la un eveniment foarte interesant – Master Plan 2007 – hai sa-i spune pe… strategie. Inca o data, m-am convins ca speakerii nostri sau intelegerea industriei este la mare departare de care e gandirea de afara. Mai mult ma ingrijoreaza ca daca speakerii actuali – care sunt scosi in fata la mai toate evenimentele de gen – sunt la nivelul asta, inseamna ca restul sunt chiar mai jos… ntz ntz ntz… in fine, vroiam sa va zic doar cateva vorbe de duh despre brand (ale unui foarte tare speaker strainez) notate de mine intr-o sala de la Marriott, pe cand rontaiam la niste croisante cu glazura si ma gandeam la vacanta:

- understand the power of word of mouth – people still trust in humans and their experiences.

- give people stories to tell – one whisper can conquer a thousand cries; no stories to tell? ask the customers!!!

- the consumer: “give me stories that make my conversation more interesting”;

- 54% of US consumers avoid the products which overhelmes with advertising;

- 69% of consumers says emotions drives their buying experience;

- consumers are expecting in a product an exact match of their search;

- if your brand has negative ambassadors, don’t try winning new customers – you’ll go more negative among the other brands;

- a brand communicates every time it touches a consumer;

- rules of storytellers: make it something i can talk about; be fun, credible and memorable; something I can easely tell others; be true, so I don’t look like a liar;

- diamonds are in fact just well promoted luxury coal. 

Da, o sa ziceti – le stim si noi, sunt destul de vechi, par logice. Pacat ca nu le prea aplicam, chiar daca le cunoastem. O fi asta pentru ca suntem tot… oameni?

v.

Rememberin’ October 8, 2007

 

Toamna asta mohorata ce s-a instalat peste Bucuresti ma duce cu gandul la:

Ruga pentru parinti

Eminescu

Ocroteste-i Doamne pe Romani

Treceti batalioane Romane Carpatii

Ciobanas cu trei sute de oi

Dau 10 bani de aur pentru un link / melodie de: O ce nopti sunt la Moscova….

v.

PS: cine mai stie melodii mistou – din Revolutie, de demult - mai ales de jale, e premiat cu un pupic dulce si umed de la baiatu’. Hai sariti cu linkurile!

PS2: recomand albumul Nicolae Furdui Iancu – Nu uita ca esti Roman (cantece istorice)

taking the long way “home” October 1, 2007

 

Da, si e 1. Si Octombrie. Am fost wnkdul asta la munte – un maraton prin Predeal (Headquarters ), Sinaia, Bran si imprejurimi… Gratar, Zilele Orasului Sinaia, Ravasitul Oilor in Bran… Mici, pastrama, must, bulz si oi gramada, lume ca la spectacol dar mai ales – aer curat.

Natura e minunata. Mai ales toamna. Totul isi urmeaza cursul bine stabilit. Doar noi ne agitam aici, de cele mai multe ori in zadar. Acum iti dai seama ca suntem atat de efemeri, atat de insignifianti… macar cat stam pe acest pamant sa lasam ceva in urma: un copil, un pom plantat, o viata crutata…

v.

meet you there… la ADfel September 26, 2007

 

Da… a inceput ADfel, festivalul de publicitate neconventionala. De ce scriu despre el? Pai simplu… o sa ma vedeti Vineri, de la 17.30, tinand un workshop despre Web-ul Offline, campanii conventionale dar mai ales neconventionale. Coleg de prezentarea imi va fi Florin de la Diff, si sper sa iasa ok.

Nu mi-am pregatit inca nimic, dar stim sigur ce o sa facem: nu vorbim despre BLOGURI, MySpace si alte nebunii pe care publicitarii le fumeaza prin conferinte dar uita sa le foloseasca la birou. Si oricum, a trecut vremea lor… Incerc sa fac o scurta prezentare cu proiectele noastre Pepsi – cele online care au avut proiectii pe offline si desigur, cateva chestii neconventionale – new media si de ce nu, chiar si niste direct mailinguri 3d.

Sper sa fie ok, sa fie lume multa si intrebari garla. Nu de alta, dar imi place mai mult sa raspund la intrebari

So, meet you there… La Motoare, vineri, 17.30.

v.

ce te motiveaza? September 18, 2007

 

Tot vorbind de cursurile Proximity Worldwide, revin cu niste completari, top of mind:

Motivatia in general vine pe 3 cai:

- externa – which is obvious – atunci cand ai aproape oamenii care te incurajeaza sa devii mai bun

- interna – cand te mobilizezi singuri sa ajungi la un obiectiv / milestone / tinta

- transcedentala – cand te auto-motivezi – cand vezi ca altcineva “creste” mai repede de cat o faci tu, cand acel cineva te inspira. Chestia asta vine destul de rar si cei norocosi au sansa sa stea pe langa adevarati lideri, oameni de la care ai tot timpul de invatat pentru ca evolueaza mai repede decat o faci tu. Si totusi – e cel mai bine asa – sa ai o tinta de urmarire, sa-ti doresti sa fii mai bun, sa fii intr-o competitie permanenta pentru cunoastere si dezvoltare. Se intampla destul de des sa-ti schimbi jobul pentru ca nu mai ai motivatie, sau nu ai ce sa mai inveti / de la cine sa inveti. Si tot acest proces educational nu tine doar de profesie, ci de viata personala, de lucruri de zi cu zi pe care le traiesti.

Pe tine ce te motiveaza? in adevaratul sens al cuvantului? Se incadreaza in ce am zis mai sus? e o logica in toate astea? (eu zic ca da si astept si comentariile voastre)

v.