Si uite asa incep sa scriu pe un nou blog. Adica, un blog care, dpdv vizual, ma reprezinta mai bine.

Va spun un pic despre concept, pentru ca nimic nu e lasat la voia intamplarii (mai ales in header), si apoi va invit sa mutati discutia acolo, intrucat blogul prezent se ingheata:

Waves – ador marea si valurile. Daca as putea, as trai numai in apa. Bineinteles, as muri (asa cum vor multi), ca nu am branhii. Dar poate si moartea e un mod de a te exprima.

Trance – my fav. music. Deci nu bum bum, ci linii melodice electronice, intr-o frenezie de sunete. Bineinteles, pe malul marii.

…si Whisky – pentru ca imi place sa ma relaxez si pentru ca ma dezinhiba. Pasul urmator ar fi dezumanizarea, dar m-am oprit mereu la timp. Bineinteles, ca beau cand ascult trance, si ideal, tot la mare.

Am mai adaugat si zodia mea, la about – si in curand voi completa toate paginile, asa ca – pazea ca vine! Multumesc colegului Andrei B. pentru tot ajutorul pe design, si lui Sharpe pt development! Brava baietzii, asa da trupa!

Please visit from now one: www.vladp.ro

v.

Te tin minte cum alergai sa prinzi autobuzul, sarind ca o caprioara sprintena printre baltile caldaramului murdar. Sau cum muscai cu pofta din merele rosii aduse din piata. Sau cum te bucurai de zambilele pe care le gaseai dimineata pe masa din sufragerie. Mai mult, imi amintesc cu tresarire cum te jucai cu degetele mainii mele drepte cand ne uitam impreuna la televizor. Doar noi, in liniste, dar fara perdele.

Si te privesc acum, cum stai intinsa si tacuta, pe acest pat alb, fara saltea, doar cu o scandura cumva incoviata in patru. Si cum tuica isi trage aroma din butoaiele de stejar, si se ingalbeneste de la vreme, asa si tu ai prins paloarea lemnului interior, si miroase a rasina,  si a ceara arsa, si a moarte. Nici nu mai aud bocetele din jur, ci doar iti tin mana in mana mea; ai unghiile deja negre, fara viata. Esti rece. De fapt, mereu ai fost, dar acum – cand nici nu zici nimic, parca nici eu nu mai simt nimic. In plus, nici nu stiu de ce mai vorbesc la prezent, pentru ca murisei demult. Chiar daca respirai.  

Dar acum, cand efectiv nu mai esti, parca imi vine sa stam de vorba ore, zile intregi, sa ne spunem baliverne si sa ne zambim. Sa-ti spun ce as fi vrut sa-ti spun demult, dar mi-a fost rusine, sau lene, sau pur si simplu nu am realizat cat de importanta ai fost pentru mine.

….. neterminata …..

Se vede ca nu am mai scris cam de mult timp. Nici vizitatori nu mai sunt, nici macar nu mai tineam minte cum sa ma loghez. A, gata, mi-am amintit – parola si user, Tab: WRITE, si here I am….

S-au intamplat multe recent… dar parca nu am mai avut apetit sa scriu, nush de ce. Dar, intre timp, am apetit pentru mancare )

Cel mai important lucru (bine, de fapt sunt doua):

- mi-am luat teren la Breaza, cu ideea de investitie. Si o sa vad eu daca sa construiesc sau nu. Cert e ca locul e superb. Padure de brazi in dreapta, foioase in stanga, toamna – e minunat. Primavara – sper sa fie si mai si – iar vara, merge de un gratar in fiecare weekend. Deci, everyone is invited. Mai misto a fost ca m-am plimbat cu jdemii de euro prin metrou, pentru ca ieri afara a plouat torential, nu erau taxiuri si totul era blocat la suprafata. Asa ca, hotilor – too bad, va puteati lua un gipan generos!

- din 2009, vreau sa schimb ceva in viata mea. Dar sa fie major. Si nu, nu ma insor Ci doar vreau sa ma reorientez. No more doing what I do now for a living. Adika, probabil ca voi ramane in domeniul online, dar sper si vreau sa fac altceva. Daca aveti sugestii, sa-mi spuneti. Intre timp, ma gandesc si eu si va raspund pana de Anul Nou.

A, si promit sa scriu mai des

Si promit sa beau mai des, si sa zambesc mai des, pentru ca daca zambesc – am observat ca de cele mai multe ori primesti un zambet inapoi (doar daca nu lucrezi in banca pe criza asta ).

Sa moara dusmanii mei!!!

v.

PS: in poza sunt eu de ziua mea, 12 nov, cu un bebelush in mana. Il cheama Jack.

Da. e trist. E trist ca suntem atat de ignoranti, rai, aroganti. Si acest post demonstreaza ce era de demonstrat. Despre mine si despre altii. Ca imi aduc aminte si scriu de lucrurile bune si marunte, ca apreciez ceea ce am, doar cand imi dau seama ca altii nu au. Si doar atunci scriu despre ele. Si atunci realitatea te izbeste in fata. Ca suntem atat de prosti ca nu realizam ceea ce avem deja. Ca tratam totul cu indiferenta cand ar trebui sa cadem in genunchi si sa multumim. Eu cel putin. Ca mai am parinti, ca am o familie, ca sunt sanatos, ca pot vedea tot ce se intampla in jurul meu, ca pot mirosi un trandafir din gradina matusii, ca ma pot juca cu o gargaritza ratacita in iarba de langa Manastirea Sucevita, ca ma pot bucura de begoniile de pe balcon, ca merg razand la serviciu, cum simt ca ma topesc cand simt o mana prieteneasca pe umar, ca plang la unele filme. Si parca timpul se scurge fara ca eu sa-l pot opri, nici macar o secunda.

Si totusi tratez totul ca o banalitate. Si nu e bine. Si multe din cele de mai sus poate nu vor fi. Si as vrea sa spun ca imi pare rau. Dar totusi doar scriu.

v.

PS: pentru cei care inca mai tin ochii deschisi. macar in seara asta… una palabra

… M-am intors de pe “Coasta”. Acum vreo luna .

Am stat in Cannes, dar m-am plimbat si la Nisa, Saint Tropez, Monaco&Monte Carlo, Villefranche sul Mer si alte cateva locuri f. f. interesante (ex: Menton). Adica am luat la “tren” toata coasta, si unde imi placea, coboram. Am facut baie in golfulete mirifice, necomerciale, ascunse de ochiul turistului obisnuit, am cutreierat stradute inguste ale cetatilor antice de pe malul marii, am inhalat ciuperci si mucegai cat pentru o viata de om, dar m-am intors cu zambetul pe buze

Am sa revin cu informatii as we go along. Sper doar ca nu mai asteptam inca o luna

pup,

v.

Si nu la festivalul de la Cannes. Acolo ajungi doar pe merit, si nu cu bani neaparat…  Plec intr-o binemeritata vacanta de o saptamana, pe coasta de Azur. Imi asez HQ-ul in Cannes, intr-un hotel din linia a doua de cladiri de la plaja. Aaaaah, abia astept: plaja minunata (cu 50 euro / zi sezlongul), porturi si yahturi superbe, stradute cochete si secrete ce urca spre munte, patiserii delicate si fine, fete de bani gata sau pentru bani gata, masini de fitze, sper eu cat mai putin romani cu lantzuri grele de aur (am auzit ca aia se mai duc si prin Grecia ). Si nu o sa merg doar la Cannes – ci si la Monte Carlo, Monaco, Saint Tropez, Nissa… toate le voi vedea… in curand. Plec cu rucsacul cu slapii si prospopul, cu cateva hartii de euro in buzunar, sa explorez – la picior & tren, coasta. Pac pac!

Am platit o avere pe bilete dar pana la urma – asa cum zicea un celebru filozof (sau ce naiba era): Viata e scurta, nu regreta nimic, banii se duc asa cum vin, la final ramai doar cu amintirile… (Vlados Popovicius – la o bere, de pe malurile Corfului, 2006)

Daca ati mai fost pe-acolo / stiti ce se viziteaza in mod deosebit, astept impresii. Pozele vor veni pe 14 iulie, cand ma si intorc…

au revoir,

v.

- Sa ma trezesc dimineata, sa ies din plapuma calda, ma frec un pic pe burtica satisfacut, sa ma duc direct in bucatarie, curat niste fructe si fac un sculuetz bun si racoritor. Il beau pe balconul din bucatarie, de unde observ clar toata lumea care pleaca la birou, piticutzi care se urca in masina cu parintii, zambete si saruturi aruncate din parcare spre balcon. Beau cu zambetul pe buze si spuma groasa de portocala imi ramane pe mustati. Miau!

- Imi mai place sa merg pe jos mult, sa trec pe la o cafenea si sa-mi iau un Amaretto Mocha, sa-l sorb din pai tacticos in timp ce ascult muzica si depasesc, in mers, autobuzul 104 impotmolit in trafic.

- Imi place sa ascult muzica gitana in taxi, in serile de vara, cand ma intorc de la un party. Si taximetristul sa nu zica nimic. Sa fim ca doi straini, cu o frana de mana intre noi. El atent la drum, eu cu privirea la luna si cu gandul departe (in trecut).

- Ador sa stau la masa cu prietenii, sa ma inteleg din priviri cu o anume persoana. Doar sa ne privim, fara sa zicem nimic. Un fel de telepatie. Sa stiu ca sunt pe aceasi lungime de unda cu cineva, ca ma intelege, stie sa ma atinga atunci cand am nevoie, stie cand sa ma lase in pace cand vreau sa fiu singur.

- Imi mai place sa stau iarna cu usa deschisa, intins pe pat – ascultand muzica trance. Sa fiu doar eu cu frigul, sa-l simt pe manutzele descoperite, sa ma treaca fiori placuti de frig si dragoste si remembering. Si cerul sa fie de un rosu aramiu, cu cativa nori intr-un colt al atlasului, rumeni – ca in compunerile de clasa a 3-a. “Ce frumoasa e iarna!”

- Imi plac challengurile. Sa fac ceea ce nu a mai facut nimeni. Sa zic ceea ce nimeni nu vrea sa zica. Sa fiu diferit. In fiecare zi. Altfel m-as plictisi, si as pleca. Dintre voi si de langa ea.

- Imi place sa ma plimb pe malul marii seara si sa-mi infig degetele de la picioare in nisipul al dracului de rece. Cu cineva. De mana. Sa nu zicem nimic, doar sa mergem drept inainte, spre farul din departare. Si sa vad luminile orasului zbuciumat undeva departe. Si sa nu-mi pese de nimeni decat de ea. Of, de-as putea.

- Nu in ultimul rand – si in ultimul timp, imi place sa ma joc acasa cu un shobolanel de plush - Shoby (luat de la Ikea), pe care il shmotresc de il ia mama naibii, il arunc intre pernele de la canapea sa i se vada doar coada, ostentativ, il pun pe perna dimineata si il intreb in fiecare zi daca vreau sa bea suc. Si el imi raspunde mereu: “chitz, chitz”…

Imi mai plac multe lucruri, dar cred ca maine o sa-mi placa si / sau altceva, pentru ca asa sunt eu, schimbator. Mereu imprevizibil.

nu stiu ce va place… voua?

v. 

It’s been a while de cand nu am mai scris. Vreau sa postez azi cateva ganduri despre mine, de unde vin, ce s-a intamplat de-a lungul timpului cu mine…. hope you will like it, caci e scris intr-o maniera extrem de transparenta, si of course – selectii din ce imi mai amintesc…

M-am nascut in Bucuresti, in cartierul Colentina (cartier ce era format mai mult din “expatii” adusi de Ceausescu din toate colturile tzarii sa populeze marile orase). Pe la 2 ani, cand mama ma plimba prin parc, am facut astm bronsic, de care am scapat partial doar mult mai tarziu, prin mult mult sport (si acum cand racesc, respir destul de greul prin praf si fum de tzigara… bleah ).  Dupa ce m-am “prostit” inca de mic facand poze in parc dezbracat doar cu un trandafir in loc de “frunza”, m-am dezvoltat alaturi de o gasca “stelisto-fascista”…. Armata Ultra din Colentina . Am avut momente interesante si… riscante… batai intre galerii, 6 sparturi in cap (din care e adevarat, una dintre ele cand am cazut intr-un meci de metal crezand ca pot sari peste o groapa de 3 metri ). Am si o taietura de cutit de la celebrul “Brechistul” din Colentina, pe motiv ca nu am vrut sa ii dau niste surprize Ulker cu echipament de razboi. Trebuia sa i le dau, ca am pierdut la “tzaca cu galoapele”

Chiar si in scoala am fost naravas. Maicamea obisnuia sa-mi cumpere hainele cand eram mic , si la un moment dat mi-a luat niste blugi (care erau mai mult colanti), si o pereche de bocanci, care – s-au dovedit a fi de fata din cauza botului ascutit )). Eu foarte mandru, m-am dus imbracat la scoala cu toate accesoriile, urmand apoi cam o luna de rasete si batai de joc din partea colegilor. But I have survived .

M-am mutat din Colentina cam in 1996, cand a murit bunica mea , si am descoperit o lume mai “fitzoasa”, gagici materialiste, some really good friends de liceu, o gasca foarte misto cu care am impartit si bune si rele pana cand… la un “click”, ne-am despartit pe motive de aroganta, prostie si… mai multe chestii. In fine, nu regret nimic… asa s-a intamplat, cine a gresit, a gresit and time will tell . MA leaga multe amintiri de perioada liceului. Girls, prima sticla de Grasa de Cotnari bauta intr-o vila la Predeal, vacante de iarna la Varfului Dorului in Sinaia, excursii prin Moldova si pokere pe dezbracate cu fetele de-a 9 din Tonitza ) Chiuleli de la scoala ca sa mergem la netcafe sa jucam CounterStrike, clubbing si drinking sticle de alcool, si apoi condus pe Magheru cu muzica tare, si cate si mai cate… Sau, excursii prin tzara iara - odata trebuia sa stam o zi la o prietena pentru un gratar si aveam doar o pereche de pantaloni la mine, si atat. A fost asa misto, ca am ramas vreo 5 zile, si “cerseam” haine de schimb in schimbul unor mici favoruri (acces la sufrageria cu whisky, trading girls )) ). A fost prima si ultima data cand am mancat o felie groasa de cozonac din prima (adica mi-am indesat-o in gura – deh, prounca la carti – si am molfait-o vreo 10 min pana sa pot mesteca )) ). Tot aici ne-am batut cu sampanie de capsunica, am ascultat manele (Of Viata Mea!! dar si Vine Politia!) :)), si am facut pogo pe podeaua alunecoasa.

Dupa liceu, a urmat facultatea, cand m-am “impretenit” cu o tipa despre care toata lumea zicea ca e o scorpie. Chiar si ea isi zicea asa Love is blind, si dupa ce am pierdut 4 ani de “fun” in facultate, mi-a trimis un email din state cum ca se desparte de mine, dar nici ea nu stie de ce ) . Apparently, motivul era ca nu prea corespundeam cerintelor “profesionale”, ca nu vroiam mai mult de la viata, si ca ea…. vroia tot. Pana la urma nu a luat nimic, cred. Sau poate are mai mult decat si-a dorit si eu nu stiu. Nu vreau sa mai stiu

During facultate, am fost in ASER.. super asociatie de prieteni, asa cum imi place sa spun… multe proiecte, multa experienta acumulata dar mai ales, cred ca vreo 100 de prieteni Exceptand partea “amoroasa”, cred ca facultatea, cu joburi partime, distractie, inca banii alor mei, no worries a fost super ok.

Dupa facultate, mi-am gasit drumul prin industria publicitara, cu un accent pe “digital” . Am constatat ca prietenii adevarati sunt din ce in ce mai greu de gasit (dar nu imposibil),ca pe masura ce crestem, uitam de unde am plecat si multi nici nu stiu incotro se indreapta. Sper doar ca mi-am gasit fagasul normal al lucrurilor si acum totul  o sa mearga doar up & up & up…. A, am facut si masterul, ca sa fiu sigur ca scap de scoala si mai ales de ASE ca facultate… 

Sunt multe de spus, nu poti sa scrii toata viata intr-un singur post. Doar vreau sa spun ca inima mi-a ramas acolo, in diverse locuri si etaje. In locuri unde am iubit, am tresarit, am simtit parfum de primavara, in locuri in care am riscat, am cazut ametit de la bautura, mi-am tinut prietenii aproape.

am sa mai scriu in curand. till then, same ol’ me.

v.

Da. M-am intors in B. Si mi-au trebuit fix 10 minute sa-mi reamintesc unde sunt, cine sunt, cu cine sunt…. si unde voi mai fi mult timp de acum (din pacate). Cele 10 minute – drumul de la avion pana la intrarea in Baneasa - unde am stat mai mult timp afara in ploaie pana sa intru sa-mi vada o duduie buletinul. Explicatia aglomerarii si proastei organizari: “Stiti, au venit 7 avioane in acelasi timp si avem si fetele noi la ghiseu care nu se prea pricepe”. So, am stat mai mult la check-in in Baneasa decat am calatorit cu avionul.

In fine, nothing worth mentioning cand vorbim de B vs Viena.  Sa purcedem deci. La obiect, scurt, dar totusi de 18 cm (un sfat femeiesc: “nu conteaza dimensiunea. Dar sa fie de calitate”

Viena – orasul

Viena este un oras minunat. Strazi curate, monumente superbe (ca deh, pe cand noi ne scuipam cu turcii, ei construiau Belvedere-le cred), o cultura deosebita pentru tot ce e frumos dar si NOU. Peste tot observi expozitii, muzee, teatre, interpetari persoanale a artei – lucru foarte apreciat si incurajat (aici pot face o comparatie chiar cu parizienii, care de departe mi se par foarte cosmopoliti si bine ancorati in realitatea culturala moderna). Toate mijloacele de transport vin LA MINUT (adica: zice 16.21, atunci vine), si pleaca tot la MINUT. Orasul este “De mormant”. Adica totul se inchide la 18.00, Duminica e totul inchis. Barurile sunt mai mult “de forma” si de “o bere”, intrucat nu sunt frecventate f. mult si seara – mai toate sunt goale. Deh, catolicii apreciaza valoarea familiei, viata decenta si copii (aici in sens dublu – vezi cazurile de pedofilie ale preotilor catolici ). Se pare ca Viena are cam 40% verdeata (a se compara cu B. care are vreo -20%).

One more thing – fac economie peste tot. Doar becuri ecologice, lumina in cantitati ponderate noaptea si vitrinele de magazine sunt stinse pe tot parcursul serii. Totusi, centru e feeric si merita toti banii de calatorie.

Am vizitat cam tot ce era de vizitat. Cam 8 ore de mers pe jos zilnic, timp de 4 zile. A fost cumva obositor, dar cel mai bun si curat aer respirat vreodata, cea mai buna inghetata tiramisu si compania placuta m-au odihnit, binedispus si… facut sa regret ca trebuie sa ma intorc.

Viena – oamenii

Hm… oameni mai bine imbracati ca in Viena nu am mai vazut. Of course, ei sunt civilizati, au maniere, sunt catolici, apreciaza sapunul de calitate si sanatatea in viata lor. Au o feblete pentru sport, haine si machiaj. 40% dintre ei fie au piercing fie tatuaje (de aici – si celebrele filme hardcore nemtesti si apetitul pentru fetishuri si perversiuni sexuale ale acestora). De fapt, vorbind de sport, toata lumea face jogging (chiar am vazut un cuplu care alerga cu caruciorul cu copilul, si si-l pasau in functie de greutatea pantei de alergare ). Si tot de sport vorbind – nu prea am vazut reclame cu Euro 2008, semn ca linistea orasului e apreciata si cand va fi sa vina gloata de suporteri, vienezii autentici vor parasi orasul spre alte zone mai linistite. Ar fi multe de spus despre oameni – insa nimic despre femeile austriece – care sunt cam supraponderale, malace, disgratioase (noroc cu haine dragutze si cu fardurile consistente), ca altfel…. cred ca romancele noastre le dau clasa chiar si desculte oricum. Imigrantii sunt doar la periferii, si cam putini comparativ cu acum 4 ani cand am fost (auzisem eu ca vienezii s-au burzuluit si i-au cam dat afara din oras – sunt mai hitleristi decat parizienii – care au bagat magrebieni in toate posturile cheie precum – kebab man, maturator, liftier, usier si baiat de bataie de joc ).

Viena - food

Toata lumea mananca inghetata. Dar multa!!!! Indiferent de ora, zi, temperatura de afara. A, si nu prea mananca in restaurante. La pranz – prefera sa manance o felie de pizza sau un sandvis de pe drum (unde gasesti doar turci/emigranti la serveala ). Am mancat si eu intr-un rest traditional. Mi-au incurcat comanda, of course, dar in rest totul e bun. Au tendinta sa manance f. mult duceag – in orice, si cat mai multe onion rings Minunat!

mai revin cu comentarii dar ma dor buricele degetelor asa ca va las sa mergeti imaginar pe stradutele Vienei.

v.

Uau, 2 posturi in aceasi zi

In tramvaiul 19, un negricios imbracat saracacios la un nokia 1100: “stai linistit frate; da-mi tu bip ca eu am minute NELIMITATE. Intelegi? Adica 10, 20 minute, pot vorbi fara problem luna asta”.

George Pruteanu – citeaza un copil de 6 ani: “Sufletul e atunci cand mama iti pune prajituri in farfurie si tu ii lasi si lu’ ala micu’”. Dumnezeu sa-l ierte…

Vlad, ametit dupa o bere Becks de ziua unui coleg: “Sabia plecata capu-l nu-l taie” (cu referire la un sef slugarnic si o situatie jenanta J )

Nepotica mea, cu repros: “Vladane, mi-ai promis carioci de doua luni si de fapt ti-ai schimbat serviciul ca sa nu-mi mai aduci”.

see you soon,v.

Imi amintesc cu drag de prima si ultima oara cand am fost la Viena. Eram la facultate, nu iesisem prea mult din tara. Am ramas uimit de ce am vazut in aceasta fosta capitala imperiala: de la aerul curat pana la cladirile ce amintesc de epoca trecuta, de la ospitalitatea oamenilor pana la curatenia impresionanta (cel putin in centru). A fost “excursia” care mi-a mers cel mai mult la inima.

Si da, maine plec din nou pentru 4 zile de relax. Nu cum facea Margelatu prin filme, cand pleca spre Viena pe barci din busteni stranse cu iuta ( ) si cu trenul Cfr-istic. Din cauza summitului mi-au anulat zborul de dus spre Viena, asa ca o sa calatoresc 15 ore cu trenul. La intors, of course, cu avionul, caci degringolda din Bucuresti se va fi sfarsit… Pacat ca se pare ca voi prinde “shity wheater” dar in rest.. I’ll make the best out of it, trust me!!!

Promit sa ma intorc cu impresii, poze si bomboane Mozart. Pentru toata lumea (chiar si pentru dusmani, ca au martzipan )

danke,

v.

… am fost la deschidere Pacha (club pe principiu – oricine pleca de acolo cu o femeie ), m-am jucat Lords of the Rings – Battle for Middle Earth 2 vreo 5 ore (2 wins, one lost ), am vizionat filmul Les Mexicanes, am gatit paste cu sos si chiftele, m-am spalat pe dinti cu colgate active white, m-am mutat in sediu nou cu biroul, am lansat un site now, am citit cateva pagini din “Secretele sexului tantric” pe cand eram la Cora la cumparaturi pentru ca mi-a placut coperta cu lacuire selectiva, am vorbit multi prieteni vechi in cadrul unei intalniri ASER, am dormit suficient incat sa ma odihnesc peste weeked, am fost nervos de cateva ori (dar mi-a trecut). Azi ma duc la un party. I am alive!

voi ce ati mai facut?

v.

PS: ala din mijloc-s eu!

Cred ca nu trece zi in care sa nu cunosc oameni noi. Dar a vorbi cu ei si a iesi de cateva ori la masa nu mai inseamna nimic dpdv al “cunoasterii”. Oamenii nu sunt mereu ceea ce par. Hack, am avut prieteni pe care ii stiam de ani de zile si dintr-o data s-au transformat in ceva ca nu as fi banuit niciodata. Poate ca fiecare om are ceva diabolic / rau in el, si poate ca educatia pe care o primim de mici ne infraneaza toate partile si dorintele ascunse.

Sau sunt oamenii care se ascund in spatele aparentelor, a mastilor, a politetii exagerate (mailuri/ adresari gen: “Draga Vlad, …). Pe masura ce ne maturizam, invatam din greseli, devenim mult mai “protectivi” cu noi insine. Mai “Safe”: nu mai circulam fara bilet ca ne prinde controlorul (nu neaparat ca e mai civilizat asa ), avem impresia ca nu am incuiat usa si stam toata ziua ca pe ace la serviciu, sau chiar ne intoarcem inapoi. Poate precautia asta, zidul pe care il ridicam intre noi si ceilalti, intr-o maniera artificiala… ne face mai rai. mai duplicitari. mai… romani?!

Cred ca si eu am o parte intunecata dar nu e evil. E Kinky. Nebuneasca. Trebuie doar sa dai perdeaua stravezie la o parte…

 v.

Sau blonda si catzelul… in metrou – intre Iancului si Victoriei. Am fost sambata la concert la Chicane. Cred ca au fost live, totul a sunat foarte bine si in ciuda formatiilor venite (care nu era paul van dyk ), s-a strans lume multa si in majoritatea ei buna. Exceptand prafurile de rigoare, devastarile si alte cateva situatii neplacute. Am inceput in Frame. Am continuat in Polivalenta cu Smirnoff Ice si bere si vodka cu Bull. Am incheiat cu un cocktail mare si gras in Expirat. M-am bucurat tare la meciul cu Steaua si mi-am facut cumparaturi in Cora (family guy ).

v-am pupat si pe curand

v.

PS: mi s-a reactivat un junghi in inima sambata seara

DA! exista viata dupa Iphone. Ieri l-am vandut, dupa vreo 3 luni de usage. Cu mai mult decat l-am luat (pe principiul lui Gutza – “merge mintea la baiatu, la baiatu’! ) si lasat in maini bune… pe undeva prin zona Favorit (Berceni).

Azi am simul in portofel, vreau sa ma duc sa-mi iau altceva. Cu greu insa ma hotarasc… nokia e51 vs sony ericsson w910. Sper totusi sa-mi iau ceva pana diseara, ca sa ma sune admiratoarele, or else… Am tendinta sa tastez pe birou acum, ca si cum ar fi un touchscreen. My precioussssssss…. it’s goneeeeee! Dar lasa, ca imi iau eu altceva, mai bun. Totusi, parca ma simt debusolat fara calendar… nu prea stiu ce trebuia sa fac in seara asta

Auci, tocmai mi-am amintit ca am uitat sa-mi sterg niste mesaje cu parolele de la carduri. Le-am lasat in Notes. Pls, don’t use them, mr. new iphone owner (

maine falit probabil,

v.