(My) Past tense… May 7, 2008

It’s been a while de cand nu am mai scris. Vreau sa postez azi cateva ganduri despre mine, de unde vin, ce s-a intamplat de-a lungul timpului cu mine…. hope you will like it, caci e scris intr-o maniera extrem de transparenta, si of course – selectii din ce imi mai amintesc…

M-am nascut in Bucuresti, in cartierul Colentina (cartier ce era format mai mult din “expatii” adusi de Ceausescu din toate colturile tzarii sa populeze marile orase). Pe la 2 ani, cand mama ma plimba prin parc, am facut astm bronsic, de care am scapat partial doar mult mai tarziu, prin mult mult sport (si acum cand racesc, respir destul de greul prin praf si fum de tzigara… bleah ).  Dupa ce m-am “prostit” inca de mic facand poze in parc dezbracat doar cu un trandafir in loc de “frunza”, m-am dezvoltat alaturi de o gasca “stelisto-fascista”…. Armata Ultra din Colentina . Am avut momente interesante si… riscante… batai intre galerii, 6 sparturi in cap (din care e adevarat, una dintre ele cand am cazut intr-un meci de metal crezand ca pot sari peste o groapa de 3 metri ). Am si o taietura de cutit de la celebrul “Brechistul” din Colentina, pe motiv ca nu am vrut sa ii dau niste surprize Ulker cu echipament de razboi. Trebuia sa i le dau, ca am pierdut la “tzaca cu galoapele”

Chiar si in scoala am fost naravas. Maicamea obisnuia sa-mi cumpere hainele cand eram mic , si la un moment dat mi-a luat niste blugi (care erau mai mult colanti), si o pereche de bocanci, care – s-au dovedit a fi de fata din cauza botului ascutit )). Eu foarte mandru, m-am dus imbracat la scoala cu toate accesoriile, urmand apoi cam o luna de rasete si batai de joc din partea colegilor. But I have survived .

M-am mutat din Colentina cam in 1996, cand a murit bunica mea , si am descoperit o lume mai “fitzoasa”, gagici materialiste, some really good friends de liceu, o gasca foarte misto cu care am impartit si bune si rele pana cand… la un “click”, ne-am despartit pe motive de aroganta, prostie si… mai multe chestii. In fine, nu regret nimic… asa s-a intamplat, cine a gresit, a gresit and time will tell . MA leaga multe amintiri de perioada liceului. Girls, prima sticla de Grasa de Cotnari bauta intr-o vila la Predeal, vacante de iarna la Varfului Dorului in Sinaia, excursii prin Moldova si pokere pe dezbracate cu fetele de-a 9 din Tonitza ) Chiuleli de la scoala ca sa mergem la netcafe sa jucam CounterStrike, clubbing si drinking sticle de alcool, si apoi condus pe Magheru cu muzica tare, si cate si mai cate… Sau, excursii prin tzara iara - odata trebuia sa stam o zi la o prietena pentru un gratar si aveam doar o pereche de pantaloni la mine, si atat. A fost asa misto, ca am ramas vreo 5 zile, si “cerseam” haine de schimb in schimbul unor mici favoruri (acces la sufrageria cu whisky, trading girls )) ). A fost prima si ultima data cand am mancat o felie groasa de cozonac din prima (adica mi-am indesat-o in gura – deh, prounca la carti – si am molfait-o vreo 10 min pana sa pot mesteca )) ). Tot aici ne-am batut cu sampanie de capsunica, am ascultat manele (Of Viata Mea!! dar si Vine Politia!) :)), si am facut pogo pe podeaua alunecoasa.

Dupa liceu, a urmat facultatea, cand m-am “impretenit” cu o tipa despre care toata lumea zicea ca e o scorpie. Chiar si ea isi zicea asa Love is blind, si dupa ce am pierdut 4 ani de “fun” in facultate, mi-a trimis un email din state cum ca se desparte de mine, dar nici ea nu stie de ce ) . Apparently, motivul era ca nu prea corespundeam cerintelor “profesionale”, ca nu vroiam mai mult de la viata, si ca ea…. vroia tot. Pana la urma nu a luat nimic, cred. Sau poate are mai mult decat si-a dorit si eu nu stiu. Nu vreau sa mai stiu

During facultate, am fost in ASER.. super asociatie de prieteni, asa cum imi place sa spun… multe proiecte, multa experienta acumulata dar mai ales, cred ca vreo 100 de prieteni Exceptand partea “amoroasa”, cred ca facultatea, cu joburi partime, distractie, inca banii alor mei, no worries a fost super ok.

Dupa facultate, mi-am gasit drumul prin industria publicitara, cu un accent pe “digital” . Am constatat ca prietenii adevarati sunt din ce in ce mai greu de gasit (dar nu imposibil),ca pe masura ce crestem, uitam de unde am plecat si multi nici nu stiu incotro se indreapta. Sper doar ca mi-am gasit fagasul normal al lucrurilor si acum totul  o sa mearga doar up & up & up…. A, am facut si masterul, ca sa fiu sigur ca scap de scoala si mai ales de ASE ca facultate… 

Sunt multe de spus, nu poti sa scrii toata viata intr-un singur post. Doar vreau sa spun ca inima mi-a ramas acolo, in diverse locuri si etaje. In locuri unde am iubit, am tresarit, am simtit parfum de primavara, in locuri in care am riscat, am cazut ametit de la bautura, mi-am tinut prietenii aproape.

am sa mai scriu in curand. till then, same ol’ me.

v.