Simt iarna si frigul de afara intr-un mod special. Le simt cand ies afara din casa dimineata si mi se lipesc narile, cand intru in masina si am impresia ca sunt in frigider, cand plec in adidasi si ciorapi “scurti” sambata dimineata ca sa iau apa de 5l pentru ciorbita “familiala”.
Mai mult, cred ca iarna e un prilej bun sa-mi aduc aminte de unde am plecat (remembering time) si unde sunt / voi fi (dreaming time). E un anotimp care ma sensibilizeaza pur si simplu, sau care cel putin imi face ca inima sa-mi bata mai tare, mai repede si sangele sa-mi irige sentimentele adormite.
Mirosul de iarna amestecat cu fumul de la casele de tigani imi aminteste de iarna la Bran si la munte, de cerul sangeriu in amurg printre coline, de geamuri aburite de atata dragoste, de plite incinse pe care coceam porumb si hribi, de distractie in trei, de sange pe stadioane si atat de multe amintiri.
Mi-am amintit de foste prietenii, am mai dat telefoane de “ce mai faci, cum o mai duci”. M-am intalnit cu cativa dintre ei, si m-am bucurat ca un copil cand am fost imbratisat barbateste, cand am baut impreuna tequila, cand s-au facut promisiuni de “hai sa facem o betie ca la carte, ca pe vremuri, ca vechii drojdieri ce suntem”. M-am uitat si intr-un calendar neactualizat de birthday remindere sa vad ce si cum si mi-am dat seama ca se apropie si ziua mea.
Incet incet natura adoarme dar eu ma trezesc la viata.
Va doresc caldura in suflete… tuturor.
v.
Vlad, mi se pare mie sau tu esti mai alive than ever?
E atata pasiune in cuvintele tale, atata delicatete in finele tale observatii pentru natura si natura umana (de rerum natura), iar amintirile tale, pe care cu atata generozitate ni le pui la dispozitie, ma fac sa ma gandesc la versul acela minunat: “Risipei se deda florarul”.
Daca asta e efectul iernii asupra ta, draga colega, pai atunci sa ninga, sa geruiasca si iar sa ninga, cu fulgi mari ca mieii de aprilie.
Para siempre,
C