Plec pe Coasta de Azur… June 18, 2008

Si nu la festivalul de la Cannes. Acolo ajungi doar pe merit, si nu cu bani neaparat…  Plec intr-o binemeritata vacanta de o saptamana, pe coasta de Azur. Imi asez HQ-ul in Cannes, intr-un hotel din linia a doua de cladiri de la plaja. Aaaaah, abia astept: plaja minunata (cu 50 euro / zi sezlongul), porturi si yahturi superbe, stradute cochete si secrete ce urca spre munte, patiserii delicate si fine, fete de bani gata sau pentru bani gata, masini de fitze, sper eu cat mai putin romani cu lantzuri grele de aur (am auzit ca aia se mai duc si prin Grecia ). Si nu o sa merg doar la Cannes - ci si la Monte Carlo, Monaco, Saint Tropez, Nissa… toate le voi vedea… in curand. Plec cu rucsacul cu slapii si prospopul, cu cateva hartii de euro in buzunar, sa explorez - la picior & tren, coasta. Pac pac!

Am platit o avere pe bilete dar pana la urma - asa cum zicea un celebru filozof (sau ce naiba era): Viata e scurta, nu regreta nimic, banii se duc asa cum vin, la final ramai doar cu amintirile… (Vlados Popovicius - la o bere, de pe malurile Corfului, 2006)

Daca ati mai fost pe-acolo / stiti ce se viziteaza in mod deosebit, astept impresii. Pozele vor veni pe 14 iulie, cand ma si intorc…

au revoir,

v.

Imi place… June 6, 2008

- Sa ma trezesc dimineata, sa ies din plapuma calda, ma frec un pic pe burtica satisfacut, sa ma duc direct in bucatarie, curat niste fructe si fac un sculuetz bun si racoritor. Il beau pe balconul din bucatarie, de unde observ clar toata lumea care pleaca la birou, piticutzi care se urca in masina cu parintii, zambete si saruturi aruncate din parcare spre balcon. Beau cu zambetul pe buze si spuma groasa de portocala imi ramane pe mustati. Miau!

- Imi mai place sa merg pe jos mult, sa trec pe la o cafenea si sa-mi iau un Amaretto Mocha, sa-l sorb din pai tacticos in timp ce ascult muzica si depasesc, in mers, autobuzul 104 impotmolit in trafic.

- Imi place sa ascult muzica gitana in taxi, in serile de vara, cand ma intorc de la un party. Si taximetristul sa nu zica nimic. Sa fim ca doi straini, cu o frana de mana intre noi. El atent la drum, eu cu privirea la luna si cu gandul departe (in trecut).

- Ador sa stau la masa cu prietenii, sa ma inteleg din priviri cu o anume persoana. Doar sa ne privim, fara sa zicem nimic. Un fel de telepatie. Sa stiu ca sunt pe aceasi lungime de unda cu cineva, ca ma intelege, stie sa ma atinga atunci cand am nevoie, stie cand sa ma lase in pace cand vreau sa fiu singur.

- Imi mai place sa stau iarna cu usa deschisa, intins pe pat - ascultand muzica trance. Sa fiu doar eu cu frigul, sa-l simt pe manutzele descoperite, sa ma treaca fiori placuti de frig si dragoste si remembering. Si cerul sa fie de un rosu aramiu, cu cativa nori intr-un colt al atlasului, rumeni - ca in compunerile de clasa a 3-a. “Ce frumoasa e iarna!”

- Imi plac challengurile. Sa fac ceea ce nu a mai facut nimeni. Sa zic ceea ce nimeni nu vrea sa zica. Sa fiu diferit. In fiecare zi. Altfel m-as plictisi, si as pleca. Dintre voi si de langa ea.

- Imi place sa ma plimb pe malul marii seara si sa-mi infig degetele de la picioare in nisipul al dracului de rece. Cu cineva. De mana. Sa nu zicem nimic, doar sa mergem drept inainte, spre farul din departare. Si sa vad luminile orasului zbuciumat undeva departe. Si sa nu-mi pese de nimeni decat de ea. Of, de-as putea.

- Nu in ultimul rand - si in ultimul timp, imi place sa ma joc acasa cu un shobolanel de plush - Shoby (luat de la Ikea), pe care il shmotresc de il ia mama naibii, il arunc intre pernele de la canapea sa i se vada doar coada, ostentativ, il pun pe perna dimineata si il intreb in fiecare zi daca vreau sa bea suc. Si el imi raspunde mereu: “chitz, chitz”…

Imi mai plac multe lucruri, dar cred ca maine o sa-mi placa si / sau altceva, pentru ca asa sunt eu, schimbator. Mereu imprevizibil.

nu stiu ce va place… voua?

v. 

 

 

(My) Past tense… May 7, 2008

It’s been a while de cand nu am mai scris. Vreau sa postez azi cateva ganduri despre mine, de unde vin, ce s-a intamplat de-a lungul timpului cu mine…. hope you will like it, caci e scris intr-o maniera extrem de transparenta, si of course - selectii din ce imi mai amintesc…

M-am nascut in Bucuresti, in cartierul Colentina (cartier ce era format mai mult din “expatii” adusi de Ceausescu din toate colturile tzarii sa populeze marile orase). Pe la 2 ani, cand mama ma plimba prin parc, am facut astm bronsic, de care am scapat partial doar mult mai tarziu, prin mult mult sport (si acum cand racesc, respir destul de greul prin praf si fum de tzigara… bleah ).  Dupa ce m-am “prostit” inca de mic facand poze in parc dezbracat doar cu un trandafir in loc de “frunza”, m-am dezvoltat alaturi de o gasca “stelisto-fascista”…. Armata Ultra din Colentina :). Am avut momente interesante si… riscante… batai intre galerii, 6 sparturi in cap (din care e adevarat, una dintre ele cand am cazut intr-un meci de metal crezand ca pot sari peste o groapa de 3 metri ). Am si o taietura de cutit de la celebrul “Brechistul” din Colentina, pe motiv ca nu am vrut sa ii dau niste surprize Ulker cu echipament de razboi. Trebuia sa i le dau, ca am pierdut la “tzaca cu galoapele”

Chiar si in scoala am fost naravas. Maicamea obisnuia sa-mi cumpere hainele cand eram mic :), si la un moment dat mi-a luat niste blugi (care erau mai mult colanti), si o pereche de bocanci, care - s-au dovedit a fi de fata din cauza botului ascutit :))). Eu foarte mandru, m-am dus imbracat la scoala cu toate accesoriile, urmand apoi cam o luna de rasete si batai de joc din partea colegilor. But I have survived :).

M-am mutat din Colentina cam in 1996, cand a murit bunica mea :(, si am descoperit o lume mai “fitzoasa”, gagici materialiste, some really good friends de liceu, o gasca foarte misto cu care am impartit si bune si rele pana cand… la un “click”, ne-am despartit pe motive de aroganta, prostie si… mai multe chestii. In fine, nu regret nimic… asa s-a intamplat, cine a gresit, a gresit and time will tell :). MA leaga multe amintiri de perioada liceului. Girls, prima sticla de Grasa de Cotnari bauta intr-o vila la Predeal, vacante de iarna la Varfului Dorului in Sinaia, excursii prin Moldova si pokere pe dezbracate cu fetele de-a 9 din Tonitza :)) Chiuleli de la scoala ca sa mergem la netcafe sa jucam CounterStrike, clubbing si drinking sticle de alcool, si apoi condus pe Magheru cu muzica tare, si cate si mai cate… Sau, excursii prin tzara iara - odata trebuia sa stam o zi la o prietena pentru un gratar si aveam doar o pereche de pantaloni la mine, si atat. A fost asa misto, ca am ramas vreo 5 zile, si “cerseam” haine de schimb in schimbul unor mici favoruri (acces la sufrageria cu whisky, trading girls :))) ). A fost prima si ultima data cand am mancat o felie groasa de cozonac din prima (adica mi-am indesat-o in gura - deh, prounca la carti - si am molfait-o vreo 10 min pana sa pot mesteca :))) ). Tot aici ne-am batut cu sampanie de capsunica, am ascultat manele (Of Viata Mea!! dar si Vine Politia!) :)), si am facut pogo pe podeaua alunecoasa.

Dupa liceu, a urmat facultatea, cand m-am “impretenit” cu o tipa despre care toata lumea zicea ca e o scorpie. Chiar si ea isi zicea asa Love is blind, si dupa ce am pierdut 4 ani de “fun” in facultate, mi-a trimis un email din state cum ca se desparte de mine, dar nici ea nu stie de ce :)) . Apparently, motivul era ca nu prea corespundeam cerintelor “profesionale”, ca nu vroiam mai mult de la viata, si ca ea…. vroia tot. Pana la urma nu a luat nimic, cred. Sau poate are mai mult decat si-a dorit si eu nu stiu. Nu vreau sa mai stiu

During facultate, am fost in ASER.. super asociatie de prieteni, asa cum imi place sa spun… multe proiecte, multa experienta acumulata dar mai ales, cred ca vreo 100 de prieteni Exceptand partea “amoroasa”, cred ca facultatea, cu joburi partime, distractie, inca banii alor mei, no worries a fost super ok.

Dupa facultate, mi-am gasit drumul prin industria publicitara, cu un accent pe “digital” :). Am constatat ca prietenii adevarati sunt din ce in ce mai greu de gasit (dar nu imposibil),ca pe masura ce crestem, uitam de unde am plecat si multi nici nu stiu incotro se indreapta. Sper doar ca mi-am gasit fagasul normal al lucrurilor si acum totul  o sa mearga doar up & up & up…. A, am facut si masterul, ca sa fiu sigur ca scap de scoala si mai ales de ASE ca facultate… 

Sunt multe de spus, nu poti sa scrii toata viata intr-un singur post. Doar vreau sa spun ca inima mi-a ramas acolo, in diverse locuri si etaje. In locuri unde am iubit, am tresarit, am simtit parfum de primavara, in locuri in care am riscat, am cazut ametit de la bautura, mi-am tinut prietenii aproape.

am sa mai scriu in curand. till then, same ol’ me.

v.

Willkommen… April 9, 2008

Da. M-am intors in B. Si mi-au trebuit fix 10 minute sa-mi reamintesc unde sunt, cine sunt, cu cine sunt…. si unde voi mai fi mult timp de acum (din pacate). Cele 10 minute - drumul de la avion pana la intrarea in Baneasa - unde am stat mai mult timp afara in ploaie pana sa intru sa-mi vada o duduie buletinul. Explicatia aglomerarii si proastei organizari: “Stiti, au venit 7 avioane in acelasi timp si avem si fetele noi la ghiseu care nu se prea pricepe”. So, am stat mai mult la check-in in Baneasa decat am calatorit cu avionul.

In fine, nothing worth mentioning cand vorbim de B vs Viena.  Sa purcedem deci. La obiect, scurt, dar totusi de 18 cm (un sfat femeiesc: “nu conteaza dimensiunea. Dar sa fie de calitate”

Viena - orasul

Viena este un oras minunat. Strazi curate, monumente superbe (ca deh, pe cand noi ne scuipam cu turcii, ei construiau Belvedere-le cred), o cultura deosebita pentru tot ce e frumos dar si NOU. Peste tot observi expozitii, muzee, teatre, interpetari persoanale a artei - lucru foarte apreciat si incurajat (aici pot face o comparatie chiar cu parizienii, care de departe mi se par foarte cosmopoliti si bine ancorati in realitatea culturala moderna). Toate mijloacele de transport vin LA MINUT (adica: zice 16.21, atunci vine), si pleaca tot la MINUT. Orasul este “De mormant”. Adica totul se inchide la 18.00, Duminica e totul inchis. Barurile sunt mai mult “de forma” si de “o bere”, intrucat nu sunt frecventate f. mult si seara - mai toate sunt goale. Deh, catolicii apreciaza valoarea familiei, viata decenta si copii (aici in sens dublu - vezi cazurile de pedofilie ale preotilor catolici ). Se pare ca Viena are cam 40% verdeata (a se compara cu B. care are vreo -20%).

One more thing - fac economie peste tot. Doar becuri ecologice, lumina in cantitati ponderate noaptea si vitrinele de magazine sunt stinse pe tot parcursul serii. Totusi, centru e feeric si merita toti banii de calatorie.

Am vizitat cam tot ce era de vizitat. Cam 8 ore de mers pe jos zilnic, timp de 4 zile. A fost cumva obositor, dar cel mai bun si curat aer respirat vreodata, cea mai buna inghetata tiramisu si compania placuta m-au odihnit, binedispus si… facut sa regret ca trebuie sa ma intorc.

Viena - oamenii

Hm… oameni mai bine imbracati ca in Viena nu am mai vazut. Of course, ei sunt civilizati, au maniere, sunt catolici, apreciaza sapunul de calitate si sanatatea in viata lor. Au o feblete pentru sport, haine si machiaj. 40% dintre ei fie au piercing fie tatuaje (de aici - si celebrele filme hardcore nemtesti si apetitul pentru fetishuri si perversiuni sexuale ale acestora). De fapt, vorbind de sport, toata lumea face jogging (chiar am vazut un cuplu care alerga cu caruciorul cu copilul, si si-l pasau in functie de greutatea pantei de alergare ). Si tot de sport vorbind - nu prea am vazut reclame cu Euro 2008, semn ca linistea orasului e apreciata si cand va fi sa vina gloata de suporteri, vienezii autentici vor parasi orasul spre alte zone mai linistite. Ar fi multe de spus despre oameni - insa nimic despre femeile austriece - care sunt cam supraponderale, malace, disgratioase (noroc cu haine dragutze si cu fardurile consistente), ca altfel…. cred ca romancele noastre le dau clasa chiar si desculte oricum. Imigrantii sunt doar la periferii, si cam putini comparativ cu acum 4 ani cand am fost (auzisem eu ca vienezii s-au burzuluit si i-au cam dat afara din oras - sunt mai hitleristi decat parizienii - care au bagat magrebieni in toate posturile cheie precum - kebab man, maturator, liftier, usier si baiat de bataie de joc ).

Viena - food

Toata lumea mananca inghetata. Dar multa!!!! Indiferent de ora, zi, temperatura de afara. A, si nu prea mananca in restaurante. La pranz - prefera sa manance o felie de pizza sau un sandvis de pe drum (unde gasesti doar turci/emigranti la serveala ). Am mancat si eu intr-un rest traditional. Mi-au incurcat comanda, of course, dar in rest totul e bun. Au tendinta sa manance f. mult duceag - in orice, si cat mai multe onion rings Minunat!

 

mai revin cu comentarii dar ma dor buricele degetelor asa ca va las sa mergeti imaginar pe stradutele Vienei.

v.

Maximele zilei… de ieri April 1, 2008

 

Uau, 2 posturi in aceasi zi

In tramvaiul 19, un negricios imbracat saracacios la un nokia 1100: “stai linistit frate; da-mi tu bip ca eu am minute NELIMITATE. Intelegi? Adica 10, 20 minute, pot vorbi fara problem luna asta”.

George Pruteanu – citeaza un copil de 6 ani: “Sufletul e atunci cand mama iti pune prajituri in farfurie si tu ii lasi si lu’ ala micu’”. Dumnezeu sa-l ierte…

Vlad, ametit dupa o bere Becks de ziua unui coleg: “Sabia plecata capu-l nu-l taie” (cu referire la un sef slugarnic si o situatie jenanta J )

Nepotica mea, cu repros: “Vladane, mi-ai promis carioci de doua luni si de fapt ti-ai schimbat serviciul ca sa nu-mi mai aduci”.

see you soon,v.

Meine Liebe Viena April 1, 2008

 

Imi amintesc cu drag de prima si ultima oara cand am fost la Viena. Eram la facultate, nu iesisem prea mult din tara. Am ramas uimit de ce am vazut in aceasta fosta capitala imperiala: de la aerul curat pana la cladirile ce amintesc de epoca trecuta, de la ospitalitatea oamenilor pana la curatenia impresionanta (cel putin in centru). A fost “excursia” care mi-a mers cel mai mult la inima.

Si da, maine plec din nou pentru 4 zile de relax. Nu cum facea Margelatu prin filme, cand pleca spre Viena pe barci din busteni stranse cu iuta ( ) si cu trenul Cfr-istic. Din cauza summitului mi-au anulat zborul de dus spre Viena, asa ca o sa calatoresc 15 ore cu trenul. La intors, of course, cu avionul, caci degringolda din Bucuresti se va fi sfarsit… Pacat ca se pare ca voi prinde “shity wheater” dar in rest.. I’ll make the best out of it, trust me!!!

Promit sa ma intorc cu impresii, poze si bomboane Mozart. Pentru toata lumea (chiar si pentru dusmani, ca au martzipan )

danke,

v.

De peste weekend… March 24, 2008

 

… am fost la deschidere Pacha (club pe principiu - oricine pleca de acolo cu o femeie ), m-am jucat Lords of the Rings - Battle for Middle Earth 2 vreo 5 ore (2 wins, one lost ), am vizionat filmul Les Mexicanes, am gatit paste cu sos si chiftele, m-am spalat pe dinti cu colgate active white, m-am mutat in sediu nou cu biroul, am lansat un site now, am citit cateva pagini din “Secretele sexului tantric” pe cand eram la Cora la cumparaturi pentru ca mi-a placut coperta cu lacuire selectiva, am vorbit multi prieteni vechi in cadrul unei intalniri ASER, am dormit suficient incat sa ma odihnesc peste weeked, am fost nervos de cateva ori (dar mi-a trecut). Azi ma duc la un party. I am alive!

voi ce ati mai facut?

v.

PS: ala din mijloc-s eu!

The dark side of… you March 13, 2008

 

Cred ca nu trece zi in care sa nu cunosc oameni noi. Dar a vorbi cu ei si a iesi de cateva ori la masa nu mai inseamna nimic dpdv al “cunoasterii”. Oamenii nu sunt mereu ceea ce par. Hack, am avut prieteni pe care ii stiam de ani de zile si dintr-o data s-au transformat in ceva ca nu as fi banuit niciodata. Poate ca fiecare om are ceva diabolic / rau in el, si poate ca educatia pe care o primim de mici ne infraneaza toate partile si dorintele ascunse.

Sau sunt oamenii care se ascund in spatele aparentelor, a mastilor, a politetii exagerate (mailuri/ adresari gen: “Draga Vlad, …). Pe masura ce ne maturizam, invatam din greseli, devenim mult mai “protectivi” cu noi insine. Mai “Safe”: nu mai circulam fara bilet ca ne prinde controlorul (nu neaparat ca e mai civilizat asa ), avem impresia ca nu am incuiat usa si stam toata ziua ca pe ace la serviciu, sau chiar ne intoarcem inapoi. Poate precautia asta, zidul pe care il ridicam intre noi si ceilalti, intr-o maniera artificiala… ne face mai rai. mai duplicitari. mai… romani?!

Cred ca si eu am o parte intunecata dar nu e evil. E Kinky. Nebuneasca. Trebuie doar sa dai perdeaua stravezie la o parte…

 v.

Frumoasa si bestia March 3, 2008

 

Sau blonda si catzelul… in metrou - intre Iancului si Victoriei. Am fost sambata la concert la Chicane. Cred ca au fost live, totul a sunat foarte bine si in ciuda formatiilor venite (care nu era paul van dyk ), s-a strans lume multa si in majoritatea ei buna. Exceptand prafurile de rigoare, devastarile si alte cateva situatii neplacute. Am inceput in Frame. Am continuat in Polivalenta cu Smirnoff Ice si bere si vodka cu Bull. Am incheiat cu un cocktail mare si gras in Expirat. M-am bucurat tare la meciul cu Steaua si mi-am facut cumparaturi in Cora (family guy ).

v-am pupat si pe curand

v.

PS: mi s-a reactivat un junghi in inima sambata seara

Viata fara Iphone February 18, 2008

 

DA! exista viata dupa Iphone. Ieri l-am vandut, dupa vreo 3 luni de usage. Cu mai mult decat l-am luat (pe principiul lui Gutza - “merge mintea la baiatu, la baiatu’! ) si lasat in maini bune… pe undeva prin zona Favorit (Berceni).

Azi am simul in portofel, vreau sa ma duc sa-mi iau altceva. Cu greu insa ma hotarasc… nokia e51 vs sony ericsson w910. Sper totusi sa-mi iau ceva pana diseara, ca sa ma sune admiratoarele, or else… Am tendinta sa tastez pe birou acum, ca si cum ar fi un touchscreen. My precioussssssss…. it’s goneeeeee! Dar lasa, ca imi iau eu altceva, mai bun. Totusi, parca ma simt debusolat fara calendar… nu prea stiu ce trebuia sa fac in seara asta

Auci, tocmai mi-am amintit ca am uitat sa-mi sterg niste mesaje cu parolele de la carduri. Le-am lasat in Notes. Pls, don’t use them, mr. new iphone owner :((

maine falit probabil,

v.

Hello! Dimineata!!! February 12, 2008

 

Cand am inceput sa scriu, aveam in minte doar titlul postului :). Si cand inca scriu, nu e dimineata :). E cam 5.40 spre finalul programului. Incepe sa se arate primavara, chiar daca timid, si intotdeauna m-am simtit mult mai “usor” si liber cand simt in aer mirosul aerului cald… Pamant proaspat dezghetat, fum de la casele din jur, miscare in curti, catei trubaduri pe strazile Halei Traian.

Si mereu in minte si sub limba simt cafeaua cu amaretto pe care din cand in cand o savurez in drum spre work. Si mai vine si Valentines Day. Si 1 martie si 8 martie cad intr-o sambata!!!! Multe, multe se intampla. Mi-am luat bilet la Viena sa mai revad orasul peste un weekend din aprilie, caut un teren de cumparat in Bran, ma uit dupa mobila de living, am inceput sa ma joc pe laptop conectat direct la plasma, simt cum sangele mi s-a pus in miscare dupa ce frigul…. si altele…….. l-au inghetat. Saracutzul. Era sa mor. Dar it’s not the time yet.

pe primavara si pe curand.

v.

impreuna din nou February 1, 2008

 

Ora 01… geamurile aburite ale balconului de la etajul 7… Pe fundal se aude Passion … si gandul imi zboara departe. La albastru, la luna, speranta, la tine… oriunde sau oricine ai fi. Ies tiptil si descult pe balcon, pasesc pe pervas si incep sa urc rapid spre luna. Sunt un punct mic… in cautarea luminii. A ta.

Ma prind de coltul lunii si ma tin strans. Nu vreau sa ma uit in jos, nu inca. Dar cred ca sunt destul de sus. Vreau doar sa urce cineva la mine, pe o scara. Cu cat e mai sus, cu atat scara e mai mica. Cu cat e mai jos - cred ca e aproape imposibil sa ma atinga cum vreau.

Parbrizele masinilor au inghetat. Le vad de departe, cum lucesc a cristale de gheata. Reflecta si sufletul meu. Par atat de departe, dar totusi sunt atat de aproape. E 1.28 am. Cobor, intru tiptil in casa, ma ascund sub patura galbena si ma ghemuiesc. Passion s-a terminat, dar rasuna undeva - in alt apartament cu lumina vesela.

time will come.

v.

Imi plac femeile care plang… January 25, 2008

 

Stiam asta inca de ceva timp, dar in ultimul perioada am inceput sa apreciez din ce in ce mai mult… Nu e o chestie de misoginism sau de “orgoliu / ego boost”, ci pur si simplu imi plac lacrimile sincere. Ma atrage si ma sensibilizeaza o femeie care plange pentru o cauza, pentru cineva / ceva. Si nu o consider slaba - ci din contra - f. f. sexy. Si chiar cred ca si femeile puternice plang. Si e al naibii de bine cand plang pentru tine.

wnkd placut si totusi… nu plangeti din orice! 

v.

cele 500 January 22, 2008

 

Ma gandesc sa renunt la Vodafone Cent. Si chiar centu’ ala vechi - de 500 minute :(. Au trecut cam 6-7 ani de cand il am. Ani plini de aventuri, iubiri, true friends. Ani de liceu, facultate, masterat, serviciu (nu neaparat in ordinea asta ).  De ce cred ca vreau sa renunt? Am inceput sa vrb mai mult in timpul saptamanii, si f. f. putin peste weekend. Nu imi mai ajunge telefonul de serviciu. Culmea, parca am mai putini prieteni ca inainte (dar mai multe “cunostinte”) - si costul imi sare de la vreo 4-5 euro la peste 17/20 . What to do? any advice? Merita sa-mi pastrez centul pentru nice memories si pentru a ramane in clubul exclusivist al celor care in ruptul capului nu renunta la Vodafone Cent (cu toate presiunile vodafone?).

I need opinions. I need minutes. I need…

v.

Ultima noapte de dragoste, prima noapte de “razboi” January 15, 2008

 

Au trecut aproape doi ani de cand urcam fericit treptele agentiei - in cautare de invataminte, noi prieteni si satisfactie. Cred eu ca le-am gasit pe toate, in diferite proportii. Dar ce zic eu, fiecare dintre cele de mai sus trebuie apreciata de asemenea in diferite proportii. Pentru mine, au contat cel mai mult prietenii. Cu ajutorul lor am avut parte si de invataminte si de satisfactie. Si la sfarsitul zilei - oamenii conteaza. Prietenii adevarati, care te ajuta neconditionat.

Proximity, agentia, locul de munca, biroul in care beam o cafea pe zi cu 2 lapte si 2 zahar brun - ramane in spate si la orizont apare, in armura stralucitoare, putin orbitoare (dar nimic de care sa-mi fie frica) - Saatchi & Saatchi. Noi conturi, noi responsabilitati, sper eu mai multe satisfactii, mai multi prieteni. Dar pe cei vechi am sa-i tin mai aproape ca oricand. Caci indiferent de locul de “munca” - tot impreuna vom bea la finalul zilei. Cu povesti noi, cu luminite in ochi si cu inima deschisa.

Am iubit…. acum ma duc la “razboi” dar jur ca voi iubi din nou. I’ll be back - cu impresii proaspete!!!

v.